Tuesday, February 10, 2009
Thursday, January 29, 2009
...dupa o indelungata absenta
...ma intorc in blogosfera. Care intre timp a crescut, a devenit chiar mandatory sa ai blog, sa fii blogger, sa bloguiesti. Cine n-are, o sa-si faca...sau nu, daca o sa fie prea ocupat sa citeasca postarile amicilor. Blogul a devenit business personal, o forma de afacere care ii incurajeaza pe visatorii cu talent la scris sa creada ca se poate trai din asta. Pana sa ma intorc la blog am incercat sa stabilesc posibilele limite ale comunicarii. Nu imi plac blogurile in care oamenii isi pun pe tapet absolut toate problemele si chiar cer sfaturi si solutii. Blogul este un act de comunicare spre lume a unor lucuri nu chiar atat de personale. Asta cred eu.
Tuesday, December 19, 2006
Filocomunist sau anticomunist?
E dilema trista si veche, repusa pe tapet de publicarea Raportului Tismaneanu, despre comunism, dar si de un sondaj care arata ca dupa 17 ani de la caderea unui regim totalitar, acesta are inca multi nostalgici.
...era bine in comunism, iti dadea statul casa si serviciu, iti trimitea copiii in tabara, la olimpiade, aveai vacanta platita de sindicat si 2 ore de TV in fiecare seara, astfel incat aparatele sa ramana vesnic tinere si ochii sa nu-ti oboseasca. Te imbracai ca restul multimii din tramvai sau autobuz, mancai mai bine sau mai prost, in functie de cum te descurcai si ce cunostinte aveai la casa de comenzi. Te bucurai de o carte buna sau de un parfum din shop,te duceai la ceaiuri si vorbeai la scoala in clisee. Romania nu a trait comunismul pasional din Cuba, nici pe cel vindicativ din Rusia, ci a importat o versiune demo, pe care a adaptat-o cum s-a priceput la mentalitatea locala. Adica taranii care se imprastiau care-ncotro cand dadeau turcii trebuiau organizati cumva, trebuia sa vina cineva sa le spuna ce sa faca. Iar stilul de viata din Romania patriarhala trebuia anihilat de niste imagini cu betoane falnice, construite cu avant heirupist de fiii patriei.
Iar raportul asta nu face decat sa fie o istorie romantata a celor 44 de ani de comunism. A sters praful de pe cateva dosare si ne-a servit - oare pentru a cata oara - aceeasi melodie cu tortionarii si doctrinele. Ca sa fie convingator ne-a amintit de cozile la alimente ca strategie de pastrare a sanatatii nationale, de avorturile cu andreaua ca metoda romaneasca de contraceptie, de cat de groaznica era securitatea si cat ne-a flagelat. Lucruri pe care in ultimii 17 ani le-am auzit, le-am citit, le-am discutat si dupa aia ne-am intors la ale noastre. Pentru o tusa de autenticitate a adaugat niste liste frumoase cu nume de comunisti potenti si a incheiat apoteotic, dar in soapta: "trebuie sa terminam cu comunismul". Bine. A mai fost inca un prilej de bascalie, inca o ocazie pentru a ne face de ras si a arata oricui ca pe roman nu-l poti face sa priveasca nimic serios. Peste 600 de pagini scrise frumos si prezentate in rezumat de un presedinte foarte concentrat sa pronunte corect cuvintele mai lungi... pe fundalul unei defilari schizoide a la vadim & co.
Realitatea e ca regresul economic provocat de comunism inseamna un decalaj - acum, cand incercam sa recuperam - de vreo 40-50 de ani. Adica acum la noi au succes reclamele la detergenti care vindeau la greu in State, in anii '60. Sau creditele superavantajoase, care in prezent iti dau iluzia de indestulare, dar peste vreo 2 ani iti vor da impresia de curent la sale, pentru ca ai ramas in fundul gol. Incepem sa simtim clar prapastia dintre saraci si bogati. Saraci sunt pensionarii - fosti comunisti de mai mic sau mai mare succes, iar bogati sunt unii dintre urmasii lor, care au stiut sa se descurce imediat dupa asa-zisa revolutie. Clasa de mijloc nu exista si nici n-o sa se formeze in urmatorii 20 de ani; niciun politician, fie ca e la putere sau in opozitie, nu-si doreste o masa electorala ca nisipul miscator. Exista doar saraci lipiti si saraci care se zbat sa iasa din mizerie. Iar bogatii nostri sunt penibili - daca se arata lumii - pentru ca sunt sigura ca exista o elita care traieste bine-mersi si fara sa apara in revistele mondene.
Parlamentul nostru e un circ ramas fara stapan. Presedintele e un matelot in costum frumos, care are un vocabular redus, pe care il foloseste intensiv. Cea mai elevata formula de adresare a lui este "doomnilor", iar una dintre cele care ii vin ca turnate e "gaozarilor". Si nu poti sa il condamni prea mult - are o cariera in spate si atat poate sa ne arate. In plus, reprezinta majoritatea covarsitoare a romanilor, doar asa a ajuns presedinte. Cum ar fi portretul romanului probasescian? Asculta manele, nu pierde niciun episod din "Vacanta Mare" sau "Ciao, Darwin", iese la picnic pe marginea drumului si pune de-un gratar cu mici si bere... merge in concediu cu masina plina, sta la camping sau intr-un hotel prost, dar face scandal pentru ca vrea sa fie tratat ca si cand ar sta la unul de patru stele... nu respecta nicio regula de circulatie si se urca uneori la volan dupa un pahar (daca presedintele poate, el de ce sa nu incerce?)... isi face arcade in casa si isi schimba cada din fonta cu una de plastic, dar cu valuri... se plange ca il omoara patronul cu munca si nu-i da prime, dar are grija sa stea 1 ora in pauza de tigara... cumpara din greu in perioada de reduceri si plateste injurand ratele de dupa... isi bate nevasta si copiii si nu intelege de ce ajung ei sa isi bata profesorii... crede in continuare ca hotia si smechereala sunt solutii de imbogatire rapida... si lista ar putea continua.
Filocomunist sau anticomunist? Raspunsul nu are nicio legatura cu istoria, dosarele, mandria nationala sau imaginea Romaniei in lume. Depinde de cat de bine te-ai descurcat in ultimii 17 ani si de cat de plina ti-e burta in clipa in care auzi aceasta intrebare.
...era bine in comunism, iti dadea statul casa si serviciu, iti trimitea copiii in tabara, la olimpiade, aveai vacanta platita de sindicat si 2 ore de TV in fiecare seara, astfel incat aparatele sa ramana vesnic tinere si ochii sa nu-ti oboseasca. Te imbracai ca restul multimii din tramvai sau autobuz, mancai mai bine sau mai prost, in functie de cum te descurcai si ce cunostinte aveai la casa de comenzi. Te bucurai de o carte buna sau de un parfum din shop,te duceai la ceaiuri si vorbeai la scoala in clisee. Romania nu a trait comunismul pasional din Cuba, nici pe cel vindicativ din Rusia, ci a importat o versiune demo, pe care a adaptat-o cum s-a priceput la mentalitatea locala. Adica taranii care se imprastiau care-ncotro cand dadeau turcii trebuiau organizati cumva, trebuia sa vina cineva sa le spuna ce sa faca. Iar stilul de viata din Romania patriarhala trebuia anihilat de niste imagini cu betoane falnice, construite cu avant heirupist de fiii patriei.
Iar raportul asta nu face decat sa fie o istorie romantata a celor 44 de ani de comunism. A sters praful de pe cateva dosare si ne-a servit - oare pentru a cata oara - aceeasi melodie cu tortionarii si doctrinele. Ca sa fie convingator ne-a amintit de cozile la alimente ca strategie de pastrare a sanatatii nationale, de avorturile cu andreaua ca metoda romaneasca de contraceptie, de cat de groaznica era securitatea si cat ne-a flagelat. Lucruri pe care in ultimii 17 ani le-am auzit, le-am citit, le-am discutat si dupa aia ne-am intors la ale noastre. Pentru o tusa de autenticitate a adaugat niste liste frumoase cu nume de comunisti potenti si a incheiat apoteotic, dar in soapta: "trebuie sa terminam cu comunismul". Bine. A mai fost inca un prilej de bascalie, inca o ocazie pentru a ne face de ras si a arata oricui ca pe roman nu-l poti face sa priveasca nimic serios. Peste 600 de pagini scrise frumos si prezentate in rezumat de un presedinte foarte concentrat sa pronunte corect cuvintele mai lungi... pe fundalul unei defilari schizoide a la vadim & co.
Realitatea e ca regresul economic provocat de comunism inseamna un decalaj - acum, cand incercam sa recuperam - de vreo 40-50 de ani. Adica acum la noi au succes reclamele la detergenti care vindeau la greu in State, in anii '60. Sau creditele superavantajoase, care in prezent iti dau iluzia de indestulare, dar peste vreo 2 ani iti vor da impresia de curent la sale, pentru ca ai ramas in fundul gol. Incepem sa simtim clar prapastia dintre saraci si bogati. Saraci sunt pensionarii - fosti comunisti de mai mic sau mai mare succes, iar bogati sunt unii dintre urmasii lor, care au stiut sa se descurce imediat dupa asa-zisa revolutie. Clasa de mijloc nu exista si nici n-o sa se formeze in urmatorii 20 de ani; niciun politician, fie ca e la putere sau in opozitie, nu-si doreste o masa electorala ca nisipul miscator. Exista doar saraci lipiti si saraci care se zbat sa iasa din mizerie. Iar bogatii nostri sunt penibili - daca se arata lumii - pentru ca sunt sigura ca exista o elita care traieste bine-mersi si fara sa apara in revistele mondene.
Parlamentul nostru e un circ ramas fara stapan. Presedintele e un matelot in costum frumos, care are un vocabular redus, pe care il foloseste intensiv. Cea mai elevata formula de adresare a lui este "doomnilor", iar una dintre cele care ii vin ca turnate e "gaozarilor". Si nu poti sa il condamni prea mult - are o cariera in spate si atat poate sa ne arate. In plus, reprezinta majoritatea covarsitoare a romanilor, doar asa a ajuns presedinte. Cum ar fi portretul romanului probasescian? Asculta manele, nu pierde niciun episod din "Vacanta Mare" sau "Ciao, Darwin", iese la picnic pe marginea drumului si pune de-un gratar cu mici si bere... merge in concediu cu masina plina, sta la camping sau intr-un hotel prost, dar face scandal pentru ca vrea sa fie tratat ca si cand ar sta la unul de patru stele... nu respecta nicio regula de circulatie si se urca uneori la volan dupa un pahar (daca presedintele poate, el de ce sa nu incerce?)... isi face arcade in casa si isi schimba cada din fonta cu una de plastic, dar cu valuri... se plange ca il omoara patronul cu munca si nu-i da prime, dar are grija sa stea 1 ora in pauza de tigara... cumpara din greu in perioada de reduceri si plateste injurand ratele de dupa... isi bate nevasta si copiii si nu intelege de ce ajung ei sa isi bata profesorii... crede in continuare ca hotia si smechereala sunt solutii de imbogatire rapida... si lista ar putea continua.
Filocomunist sau anticomunist? Raspunsul nu are nicio legatura cu istoria, dosarele, mandria nationala sau imaginea Romaniei in lume. Depinde de cat de bine te-ai descurcat in ultimii 17 ani si de cat de plina ti-e burta in clipa in care auzi aceasta intrebare.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
