Romania

e tara unde japonezii mor muscati de maidanezi, francezii si englezii vin la vanatoare de prospaturi, italienii si spaniolii, mai speciali, vin la cumparaturi (de copii), chinezii, turcii si arabii se simt ca la ei acasa, moldovenii intra fara sa bata la usa, ungurii se uita peste gard amuzati sau enervati, iar rusii inca mai suna ca sa ceara socoteala. unde sunt romanii in aceasta poveste? tot aici, doar ca din ce in ce mai plicitisiti, mai terni, mai ciufuti si mai rai. pe strada iti arunca priviri ursuze de parca tocmai le-ai incalcat drepturile fundamentale. nu conteaza ca nu i-ai mai vazut - pe unii dintre ei – niciodata, ei tot te privesc intr-un fel. romania e tara unde prospera smecherii si unde afacerile se fac la restaurante sau in weekend, la o bauta crunta. aici companiile sunt viespare de intrigi, comploturi si mancatorie, promovarea se face tot ca pe vremuri, cu pile, rude, relatii, iar depresia e deja un guturai penibil, provocat de aparatele proaste de aer conditionat, care te sacaie aproape permanent. e o tara frumoasa, interesanta, plina de contraste surprinzatoare, dar care devine, incet-incet, a nimanui. e o tara de cuci care cauta tot timpul cuiburi mai confortabile. unii le gasesc, altii nu. dar cu toate astea, ii recunosti peste tot. au tupeu, sunt haiosi, isi duc prostia cu mandrie si nu se lasa pana nu fac o smecherie cat de mica. da, smecheria e noul trend cool, instituit chiar de presedinte. se poarta cu fes si zambet intr-o parte. presendintele poate ca stie la ce-i foloseste smecheria, dar supusii lui habar n-au. pentru ca nu vor sa stie, pentru ei e de ajuns ca isi pot permite sa fie asa. romani, adica.

cat ne tine dragostea?

Niste oameni de stiinta, frustrati si singuri, au decis ei ca tine doar doi ani. Beigbeder, un francez caruia ii plac vinul si femeile, zice ca nu, dragostea tine 3 ani. Eu cred ca tine cat vrei sa tu sa tina. Pana te plicitisesti sau interesele ti se transforma astfel incat dragostea nu mai e motor, devine frana. Tine cat partenerii inca se mai privesc in ochi cand isi vorbesc, fie ca isi spun dulcegarii sau rautati. Tine cat poti sa i te arati celuilalt asa cum esti si te astepti sa te ia asa cum esti. Tine cat simti ca celalalt e omul cel mai important din viata ta si orice problema de-a lui te tine treaza. Lista devine patetica, dar asta cred eu. Si nu m-a lovit trenul de prea multe ori, asa ca s-ar putea sa ma insel.

ideal de frumusete

...sunt hobbiti. sau macar si-au facut un model din statura si stilul comportamental al unui hobbit. cam asa vad eu peisajul masculin romanesc. nu spun ca nu se mai gasesc barbati inalti ca bradul si veri cu gardul, ci ca sunt mai putini si de obicei au o vizibilitate mai redusa. de curand am fost socata, la o petrecere de firma, sa constat ca un intreg departament de IT era format din barbati de statura lui frodo. nu stiu daca tranzitia e de vina, dar parca in tara asta femeile se lungesc si barbatii se piticesc. astea sunt extremele, dar de obicei suntem tentati sa gandim in clisee de acest gen. prin urmare, nimic nu ma opreste sa categorisesc astfel mandra junime romaneasca. iar perechea emblematica este, evident, irinel-monica. nu s-a vazut de multa vreme un cuplu mai penibil in dragostea lui sincera, o iubire mai telenovelistica prinm absurdul ei si o imagine traficata cu atata obstinatie. auzim des ca ne trebuie modele. iata unul, care poatre fi interpretat in mult mai multe feluri decat pe baza criteriului financiar. de exemplu: daca esti barbat pitic, ia-ti femeie inalta. daca esti mai copt, vezi sa iei una in pragul majoratului, ca s-o formezi personal. daca nu-ti pasa ce crede lumea despre alegerile tale, arata-i cele mai penibile optiuni si dupa aia asteapta cu incantare comentariile. urmand acelasi rationament, daca esti frumoasa, deci o tanara speranta a modelling-ului romanesc, nu te teme sa iti arati sentimentele pure pentru un pitic bogat si stramb, o sa-ti foloseasca in ascensiune.

prima impresie conteaza

asa spun romanii, cand vor ei sa justifice diverse manevre de imagine personala. specialistii spun ca primele 3 secunde ale unei intalniri intre necunoscuti sunt decisive pentru cursul comunicarii ulterioare. nu stiu care e adevarul, pentru ca mi s-a intamplat sa nu agreez o persoana din primele secunde si sa am dreptate, dar alteori m-am inselat. nu cred ca putem judeca oamenii bidimensional, trebuie sa ii "simtim" cumva. si, contrar legii crestine, cred ca judecam in fiecare zi pe cate cineva. exersam comparatii si sentinte, pentru ca avem nevoie sa ne justificam reactiile sau sa ne intarim imaginea despre cineva.

am inceput 2006 cu un sentiment ciudat: nu trebuia sa inceapa acum. nu am avut starea aceea necesara unor sarbatori, nu am simtit ca lucrurile au ajuns la o linie de bilant si parca mai trebuia sa fac unele lucruri, sa mai caut ceva, sa ma invat altceva. am trait cumva mai intens si revolta contra "febrei de sarbatori", cand toata lumea devine brusc mai amabila si mai generoasa. si da, m-au enervat cumplit cozile de la supermarket, aglomeratia din mall, inghesuiala de pe strada, ornamentele kitschoase de brad, cadourile impersonale si pupaturile trimise prin telefon de persoane cu care nu m-am vazut niciodata.

cat despre spiritul craciunului...cred ca el a devenit mercantil. nu cred ca mai avem craciun adevarat, avem o sarbatoare comerciala, in care mosul apare unde nici nu gandesti, oferind reduceri la orice. copiii nu mai stiu daca mos craciun e cel din povestile cu spiridusi si reni sau e domnul acela gras de la mall, care miroase a tutun si nu stie sa tina un pusti in brate. si daca nu mai stiu, nici nu prea mai cred. mosul e un alt pretext de a primi cadouri, pentru cei mai multi dintre ei. iar adultii se complac in acest joc, pentru placerea de a darui si de a-i bucura pe pitici. cred ca putini dintre noi mai stim sa spunem povesti si sa construim atmosfera de craciun. nu mai avem timp si nici imaginatie pentru asa ceva. muncim pentru bani, traim pentru credite si ne amintim de credinta atunci cand dam de necaz. dar nu e de ajuns. la ce sa tii post de mancare daca gandesti de rau sau ramai slobod la gura? la ce sa iti declari credinta cand faci mecanic un rond pe la icoanele din biserica, fara sa vezi macar chipurile sfintilor? la ce bun? si unde e solutia la toate astea?