prima impresie conteaza

asa spun romanii, cand vor ei sa justifice diverse manevre de imagine personala. specialistii spun ca primele 3 secunde ale unei intalniri intre necunoscuti sunt decisive pentru cursul comunicarii ulterioare. nu stiu care e adevarul, pentru ca mi s-a intamplat sa nu agreez o persoana din primele secunde si sa am dreptate, dar alteori m-am inselat. nu cred ca putem judeca oamenii bidimensional, trebuie sa ii "simtim" cumva. si, contrar legii crestine, cred ca judecam in fiecare zi pe cate cineva. exersam comparatii si sentinte, pentru ca avem nevoie sa ne justificam reactiile sau sa ne intarim imaginea despre cineva.

am inceput 2006 cu un sentiment ciudat: nu trebuia sa inceapa acum. nu am avut starea aceea necesara unor sarbatori, nu am simtit ca lucrurile au ajuns la o linie de bilant si parca mai trebuia sa fac unele lucruri, sa mai caut ceva, sa ma invat altceva. am trait cumva mai intens si revolta contra "febrei de sarbatori", cand toata lumea devine brusc mai amabila si mai generoasa. si da, m-au enervat cumplit cozile de la supermarket, aglomeratia din mall, inghesuiala de pe strada, ornamentele kitschoase de brad, cadourile impersonale si pupaturile trimise prin telefon de persoane cu care nu m-am vazut niciodata.

cat despre spiritul craciunului...cred ca el a devenit mercantil. nu cred ca mai avem craciun adevarat, avem o sarbatoare comerciala, in care mosul apare unde nici nu gandesti, oferind reduceri la orice. copiii nu mai stiu daca mos craciun e cel din povestile cu spiridusi si reni sau e domnul acela gras de la mall, care miroase a tutun si nu stie sa tina un pusti in brate. si daca nu mai stiu, nici nu prea mai cred. mosul e un alt pretext de a primi cadouri, pentru cei mai multi dintre ei. iar adultii se complac in acest joc, pentru placerea de a darui si de a-i bucura pe pitici. cred ca putini dintre noi mai stim sa spunem povesti si sa construim atmosfera de craciun. nu mai avem timp si nici imaginatie pentru asa ceva. muncim pentru bani, traim pentru credite si ne amintim de credinta atunci cand dam de necaz. dar nu e de ajuns. la ce sa tii post de mancare daca gandesti de rau sau ramai slobod la gura? la ce sa iti declari credinta cand faci mecanic un rond pe la icoanele din biserica, fara sa vezi macar chipurile sfintilor? la ce bun? si unde e solutia la toate astea?